In seara de 2 noiembrie anul curent, o pensionara din Romania zicea:
“Am votat. Sa speram ca o sa fie bine pentru tineri, ca noi… noi deja am trait.”
Peste 15 minute, aceeasi persoana:
“Mi-e drag ca un copil. L-am votat pentru ca a promis ca ne mareste pensiile.”
Contradictia nu a fost constientizata de doamna cu pricina, si nu din cauza varstei. Contradictia e mai mare si mai profunda, sta la baza rationamentelor si a alegerilor de zi cu zi, isi are radacinile intr-o logica fracturata ce o face incapabila sa sesizeze chiar si erorile din felul in care isi inlantuieste ideile.
Are drept de vot si spirit civic. Ce vrea? Sa traiasca mai bine. La fel vor si alti pensionari. La fel vor si tinerii. Fiecare, daca ar crede ca e posibil sa aleaga, nu si-ar dori un trai mai bun cu pretul mizeriei celorlalti, dar teama ca nu exista indeajuns de mult pentru toti ii face sa traiasca in conflictul interior dintre tendinta naturala de a le pasa de cei din jur si spiritul de conservare la fel de natural. De aici si logica rupta.
Daca ar fi trebuit sa ofer altora argumente pentru a iesi la vot, as fi sarit peste cliseele obisnuite: “e un drept, dar si o obligatie”, “e un drept pentru care s-a platit cu sange”, “votezi pentru ca iti pasa”, “votezi pentru a da o sansa copiilor”, si asa mai departe. Cred ca exista un argument mai puternic, desi, aparent, mai modest: sa iesi la vot pentru a-i vedea pe ceilalti, pentru a-ti aminti ca nu esti singur si ca toti, fara exceptie, vrem sa ne fie bine.
Sintagma “marea unire”, atunci cand e folosita intr-o campanie electorala, e doar o… lozinca 😉
Marea unire, cea fara ghilimele, se intampla cand ne adunam si ne privim in ochi indiferent daca votam cu X sau cu Y, atunci cand recunoastem in ceilalti dorinta de mai bine pe care o impartasim, si o ridicam la rang de scop comun. Politicienii trec, dorinta de mai bine ramane 🙂
Eu ma consider apolitica. Am invatat cum functioneaza niste mecanisme de baza, si nu imi mai iau ochii diversele jocuri de suprafata. Multi dintre noi stim ca o campanie electorala este un proiect publicitar ce are ca scop castigarea cat mai multor voturi. Stim si ca un politician, pentru a fi ales intr-o functie de stat, nu are cum sa fie sincer 100% vreodata, nu poate avea mereu dreptate, si nici nu are cum sa faca numai lucruri bune si utile. Stim aceste lucruri si chiar mai multe, insa o parte din electorat e cuprinsa prea tare de febra simpatiilor sau a antipatiilor, si uita baza care ii face, in definitiv, pe toti (politicienii) egali – accent pe baza, nu pe egalitate.
La alegerile prezidentiale din 2014 s-a tras o linie intre generatii mai clar ca oricand in ultimii 25 de ani. Spre deosebire de schimbarile promise si/sau produse de politicieni, aceasta schimbare apartine societatii romanesti, si este una fundamentala, care nu avea cum sa se produca mai repede.
A fost ales primul presedinte roman al carui nume nu se termina in “-escu”. Votat cu resturi de speranta stoarse de unde nu prea mai exista, minoritar etnic si religios (un plus deosebit pentru imaginea Romaniei, deoarece sugereaza ca majoritatea romanilor nu fac discriminari), cu un oras ca Sibiul in portofoliu, domnul presedinte Iohannis are oportunitatea sa se faca iubit. Trebuie doar sa inspire societatea sa faca schimbarile pe care nici un politician nu le va face in locul ei, si mai trebuie sa transforme executivul intr-un sistem care rezolva (nu doar rascoleste) problemele Romaniei.
Si mergem mai departe 🙂
Off topic. Ce frumoasa e fotografia de sus..